Călătorie

Scările se scufundă sub picioarele mele de lut,
Iar mâna mi se zbate speriată pe peretele gri
Încercând să te găsească.
Eşti acolo, în întuneric, mă priveşti îngândurat,
Îţi simt privirea îngrozită şi mirosul înţepător de mosc.
Ai vrea să mă apropii, dar totuşi mă îndepărtezi...
Pe zi ce trece tu-mi eşti tot mai departe,
Deşi ne desparte doar viscolul şi-o noapte.
Azi eşti încă aici,
Staţionezi pe partea dreaptă a sufletului meu...