Ruină

Am construit în mine un templu pentru Hades,

În care umbre şi furii ciocnesc satisfăcute

Zeci de cupe cu otravă;

Otrava stoarsă din blestemata mea iubire pentru tine.

Cu râsete sinistre şi ritualuri sumbre

Fac horă în jurul inimii deja sluţite

Şi o usucă, o-mpietresc mai tare,

O împung cu furcile-nmuiate-n ură.

Am adunat în mine atâta groază şi atâta moarte,

Atâta urlet şi atâta disperare,

Încât din furia mea nemărginită

Nu se mai naşte decât haotica tăcere.

Doar marea am înghiţit-o toată, în ochii plini de răni,

Care acum se revarsă în valuri roşii,

Din retina prea obosită să mai zâmbească

Altei dimineţi fără tine.