Realitate

Ne pierdem pe noi în ceilalţi,

Dar nu putem trăi fără ei.

Ajungem să trăim prin ei şi ne pierdem iar.

E un joc vicios care nu ne duce nicăieri.

Stagnăm. Ne dorim ce nu avem sau nu putem atinge,

Avem ce voiam, dar nu ne ajunge,

Nu se poate mai mult?

Ba da, cât eşti dispus să plăteşti?

A păcat, ne pare rău, dar acestea sunt regulile,

Vin odată cu viaţa, şi ea însăşi e preţul.

Eu zic să nu ne mai lamentăm atât,

Oricum totul se vinde, se cumpără şi se plăteşte.

Hai să cumpărăm fericirea!

Licitaţia începe de la un suflet…

Dă cineva mai mult?

Nepăsare

Putrezeşti lângă mine, în patul acesta slinos,

Te descompui de ceva vreme, dar încă n-ai murit.

Ţipă sufletul în tine că vrea să plece, dar nu-l laşi,

Îţi e frică să îi dai drumul, să nu rămâi singur.

Preferi doar să mai vorbeşti din când în când

Cu viermii care colcăie prin mintea ta, mâncată deja pe jumătate.

Griuri colorate

Albul fiinţei tale se amestecă cu negrul minţii mele putrezite.

Griul atât de închis îmi provoacă nişte convulsii greu de stăpânit,

Îmi vine să-ţi pun un colier împletit în jurul gâtului,

Dar ochii tăi sticloşi îmi taie suflul

În lumina felinarului cu lumină gri.

Sunt bolnav de atâtea griuri colorate.

Obsesia îmi joacă feste, mă hipnotizează,

Mă pierd prin ea şi apoi…cad.

Trăiesc în filmuleţe alb-negru rulate pe un diapozitiv sadic,

Care îmi strică filmul, îl rupe şi îl asamblează altfel…îl face gri.

Eu nu vreau să fiu nici alb, nici negru şi nici gri,

Eu vreau culori…şi totuşi,

Uitându-mă la tine, mă văd pe mine,

Un gri colorat într-o lume alb-negru.