Ne pierdem pe noi în ceilalţi,
Dar nu putem trăi fără ei.
Ajungem să trăim prin ei şi ne pierdem iar.
E un joc vicios care nu ne duce nicăieri.
Stagnăm. Ne dorim ce nu avem sau nu putem atinge,
Avem ce voiam, dar nu ne ajunge,
Nu se poate mai mult?
Ba da, cât eşti dispus să plăteşti?
A păcat, ne pare rău, dar acestea sunt regulile,
Vin odată cu viaţa, şi ea însăşi e preţul.
Eu zic să nu ne mai lamentăm atât,
Oricum totul se vinde, se cumpără şi se plăteşte.
Hai să cumpărăm fericirea!
Licitaţia începe de la un suflet…
Dă cineva mai mult?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu