regele neincoronat al lumii...

e putin trecut de ora 12...sunt la granita dintre ieri si azi, si cu toate acestea in vin in minte tot felul de intrebari pentru maine...sunt constransa de prea multe ganduri, vise prea marete si sperante pierdute...azi traiesc in ieri, maine voi trai in azi si tot asa, lantul nu se va schimba niciodata...defapt e gresit spus niciodata...sa zicem doar pentru moment... o data si o data o sa apara cineva si va rupe lantul...ieri nu o sa mai existe, nici azi si nici maine, timpul nu o sa mai fie sa imi mai framante gandurile, trairile, sentimentele...se va opri sau cel putin imi va da falsa impresie...ma va lasa sa fiu fericita, pentru un timp desigur, si cand va considera ca m-am rasfatat destul ma va arunca din nou in negura realitatii, a ceasurilor ce ticaie in nestire, a orelor ce trec prea greu, a zilelor ce par nesfarsite, a anilor ce dor atat de tare...timpul se va razbuna pentru clipa mea de desfatare, cu nopti de nesomn, saptamani si luni de asteptare...ma va tine blocata in acele lui de ceasornic ce ma vor trezi in fiecare zi la ora 6:30 fix ca sa merg la munca, sa imi respect rutina de fiecare zi in ritmul prea fad al minutelor...eternitatea pare atat de mica cand sunt fericita, cand timpul nu ma sacaie, cand dragostea miroase a flori de primavara...fericirea e o clipa, o secunda, un mare mister, un moment de neatentie al timpului, adevaratul si incontestabilul rege al lumii...cand ma va descoperi, ma va inchide in inchisoarea lui, Inchisoarea Vietii, si lantul se va reface pana cand timpul meu va trece in alte dimensiuni, dar el nu ma va lasa niciodata singura, ma va urmari mereu din umbra...si ieri si azi si maine...