Ecou din alt timp

Şi totuşi, vezi tu,

Îmi e dor de literele mele.

Ceaţa care nu se mai risipeşte nici la amiză din ochii gri

Le lasă încă să aştepte, proţopite, de cearcănele adânci.

Literele mele pitoreşti se mănâncă acum între ele,

De frică să nu cadă printre cutele vineţii

Şi plânsetul lor îl mai aud doar vag

Ca un ecou din alt timp

Rugându-mă să le salvez.

Şi simt cum se naşte în mine durerea

Ca urletul sfâşietor al unui pian dezacordat.

Sunt un instrument malformat

Înscris pe lista de rebuturi,

Iar literele mele pitoreşti se mănâncă acum între ele.